Daniela Holtei

Bine te-am găsit, suflet drag!

M-am pregătit pentru un articol despre echilibru și acum îmi tremură mâna pe tastatură.

De departe, cel mai vulnerabil articol pe care l-am scris. Am așternut pe hârtie cum am navigat prin una din cele mai grele perioade din viața mea. Burnout!

Când nu mai pot, mai pot puțin.

Asta era deviza mea.

Hai să începem cu începutul.

Când nu mai pot, nu mai pot!

Cum am știut că că am ajuns la burn out?

• Mi-a picat digestia. Mâncam sănătos, dar corpul meu nu mai digera.
• Energia mea era la pământ.
• Nu mai aveam energie pentru taskuri pe care înainte le aș fi făcut cu ochii închiși.
• Nu mai aveam energie să fac sport.
• Dormeam 11h pe noapte și abia mă ridicăm din pat dimineața.
• Nu mai aveam energie să fac sport.
• Orice sarcina mi se părea o povară.
• Nu mai simțeam motivație ca înainte.
• Îmi pierdeam mult mai ușor răbdarea.

Aveam voință, însă eram epuizată psihic, emoțional,  fizic. Nu mai puteam!

Am crezut că este o perioadă care va trece. Orice făceam nu trecea. Am încercat de toate: mâncam superfoods, mâncam alimente de sezon,  făceam yoga, meditam, mergeam la terapie. Nimic!

Făceam prea multe și tocmai asta era problema!

Oprește-te! Oprește-te odată! Striga din rărunchi corpul meu!

Iată ce m-a dus la burn out:

• Ani de organizare la minut: plecam la ora 17:55 de la birou să prind metroul de 18:06 să ajung la sala la ora de la 18: 30. Dacă ceva ieșea prost , ratam începutul clasei de aerobic. Eram admirată pentru cât de organizată și motivată eram să merg la sală. De fapt eram admirată că eram în burnout.
• Weekenduri pline de sarcini. Când nu munceam la job, munceam acasă.
• Orice ieșea din planul meu era o doză mare de stres: dacă întârzia cineva, dacă nu mi ieșea proiectul la fix.
• Modul performanță activat constant.
• Mereu pe grabă, mereu în acțiune: colegii îmi ziceau Speedy Gonzalez. Aveam energie cât pentru 3.
• Perfecționistă până la Dumnezeu și înapoi.
• Critică cu mine când nu-mi ieșea ceva.
• Credința că dacă stai degeba ești leneș m-a facut sa fiu activa 7 zile din 7.
• Mereu în alertă, mereu cu frica in san că se va întâmpla ceva rău.
• Nu puteam să simt o bucurie completă, mă așteptam să vină furtuna dupa soare.

Aveam sistemul nervos epuizat.

Eram analfabetă emoțional: nu știam să simt, fugeam prin sport de orice emoție neplăcută. Până într o zi!

Am avut nevoie de medici, nutriționist și de o mare pauză de la tot ce îmi era familiar să ies din burnout. Drum deloc ușor!

Nu mai cred în echilibru muncă-viață personală, după burnout.

Echilibrul nu este ceva ce există deja și nu este o formulă exactă pe care să o aplici. Echilibrul nu este matematică.

Matematica sună așa: avem un total de 24 de h din care 8h dormim, 8 ore muncim, 8h ne ocupăm de viață personală. Teoria sună bine, practica spune că suntem o generație de oameni obosiți.

Nu cred că munca m-a dus în burnout, ci tiparele mele din umbră. Munca excesivă a fost doar efectul.

Nu mai cred în echilibru muncă-viață personală.

În schimb cred în:

Cred în echilibru muncă și odihnă.

Cred în echilibru muncă și relaxare.

Cred în echilibru muncă și joacă.

Cred în echilibru muncă și plăcere.

Avem același sistem nervos și acasă și la muncă.

Cărăm aceleași tipare de la muncă și acasă.

• Dacă ești perfecționist, ești și acasă și la muncă.
• Dacă ești critic cu tine la muncă ești și acasă.
• Dacă amâni la muncă, amâni și acasă.
• Dacă ești pe modul performanță ești și la muncă și acasă.
• Dacă îți place să deții controlul, se reflectă și la muncă și acasă.

În creierul nostru nu există o părtiție numită muncă și altă numită viață personală. Nu se face un switch așa cum ne-am dori noi.

Am auzit că e necesar să te deconcetezi de la muncă. Așa cred și eu, dar nu e ceva automat: gata s-a terminat programul și mintea s-a deconectat și instant intră în stare de relaxare.

Nu echilibru muncă viață-personală ne lipsește! Ne lipsește echilibru muncă și relaxare și plăcere.

Suntem epuizați nu doar pentru că facem prea multe, ci facem prea puține din ce ne aduce real bucurie.

În România mulți am crescut cu convingerea că dacă stai ești leneș!
Trebuie să meriți să te relaxezi.

Relaxarea este dreptul nostru natural, nu trebuie să fie doar pe post de recompensă. Real nu putem performanță constant, nu fără costuri.  Eu știu asta foarte bine și sunt convinsă că și tu.

Nu avem în cultura noastră să ne relaxăm ca parte din rutină.
În cultura românească nu avem atât de bine înrădăcinată ideea de joacă când ești adult. Pun pariu că ai auzit și tu: te prostești ca un copil, ce tu mai ești copil să te joci.

Aceste credințe sunt parte din noi și din mediul în care am crescut. Acestea ne conturează viața de adult până le facem vizibile. Până spunem STOP!

Brenee Brown are un concept care mi se potrivește atât de bine, viața trăită din toată inima. Presupune să ne acceptăm cu toate vulnerabilitățile și imperfecțiunile noastre și de a ne consideră demni de iubit în orice circumstanță.

Dacă dorim cu adevărat să trăim o viață fericită, conectată și încărcată de semnificație, noi trebuie să discutăm despre obstacolele care stau în calea ei. Brenee Brown.

Sa ies din burnout, am avut nevoie de medici, nutriționist și un reset mental.

Te iau cu mine pas cu pas prin fiecare etapă.

Ce am făcut concret?

• Mi-am dedicat tot timpul vindecării mele. Făceam ce era necesar pe pilot automat și în rest am pus în lumina reflectoarele tiparele mele care m-au sabotat. Am stat față în față cu ele. Le-am recunoscut. Vindecarea e cale lungă,  primul pas a fost făcut.
• Am plecat în Grecia pentru o lună. Timp în care am stat pe plajă cu picioarele pe nisip, am mancat mult peste și am stat cu oameni dragi. Natură și iubirea vindecă.
• Sunt nenumărate studii care arată că împământarea are un efect colosal în gestionarea stresul și a sănătății. Caută pe Youtube documentarul Grounded.
• Am renunțat temporar la a-mi seta obiective pe termen lung. Singura mea intenție era să trăiesc ziua de azi.
• Am renunțat la sarcini non necesare și la presiunea pe care o puneam pe mine.
• Am dormit cât am putut de mult. Fără alarme.
• Mi-am revizuit relația cu TREBUIE. Am făcut doar ce neapărat trebuia.
• Am încercat să mă relaxez pe bune. Uneori mi-a ieșit, alteori nu.
• Am lucrat la a lăsa controlul și la a fi flexibilă. Nu mi-a ieșit mereu.
• Am ales foarte atent cu cine stau. Am ales doar oamenii care mă hrăneau.
• În final, cea mai grea decizie a fost să întrerup sesiunile de coaching cu clienții, să nu mai postez conținut educativ pe social media. Aveam nevoie de o pauză de la tot.

Sincer, nu a fost deloc ușor!

Ce m-a a ajutat a fost dorința mea din tot sufletul de a fi bine. Am știut clar ce vreau și că nu mai e cale de întors.

Știam că dacă continui așa, nu ajungeam bine deloc. Teama de a nu trăi o viață împlinită m-a speriat atât de tare, încât nu a mai fost cale înapoi.

Nu te gândi că am rezolvat tot atunci.

Sunt tipare pe care încă le mai am, le lucrez și le voi lucra toată viața. Nu există pastile magice, dar există intenții care te duc departe.

Când am renunțat să nu mai pun presiune pe mine să fac, am dat tone de greutăți de pe umerii mei. Împreună cu un tratament, plan de la nutriționist, odihnă multă, ușor ușor energia mi-a revenit.

Nu a fost un plan de 1 lună, ci de 6 luni.

Se spune că sunt locuri vindecătoare. Locuri care vindecă cu energia lor. Eu pot să spun că energia din Grecia m-a vindecat. Energia oamenilor m-a vindecat.

M-am gândit mult dacă să pun această poză. E atât de personală. Este o poză care marchează pentru mine viața trăită din toată inima. Acela a fost un moment în care am simțit plenar că trăiesc și am văzut o luminiță, îmi reveneam.

Cum am depășit burnout, coincide mult cu cele 10 recomandări ale lui Brenne Brown din cartea Darurile imperfecțiunii.  

Cele 10 recomandări pentru o viață trăită din toată inima de Brenee Brown:

1. Cultivarea autenticității- Eliberează-te de ceea ce cred oamenii despre ține.
2. Cultivarea compasiunii față de tine. Eliberează-te de perfecționism.
3. Cultivarea  unei atitudini flexibile. Eliberează-te de neputință și ajutorare.
4. Cultivarea recunoștinței și bucuriei. Eliberează-te de teamă, de lipsuri și  de întuneric.
5. Cultivarea intuiției și a credinței. Eliberează-te de nevoia de certitudine.
6. Cultivarea creativității. Eliberează-te de comparații.
7. Cutivarea jocului și a odihnei. Renunță la epuizare ca la un simbol al statutului social și la productivitate ca la o măsură a prețuirii de sine.
8. Cultivarea stării de calm și de liniște interioară. Eliberează te de stilul de viață bazat pe anxietate.
9. Cultivarea activitatilor care contează pentru tine. Eliberează-te de îndoiala de sine și de dictate cum ar trebui să faci cutare lucru.
10. Cultivarea râsului, cântecului și dansului. Eliberează-te de nevoia de a fi popular și de a deține întodeauna controlul.

Mi-am pus intenția să aduc vindecare și bucurie în viața mea și tot Universul m-a ajutat.

Mi-a adus oameni minunați în cale care au contribuit la bunăstarea mea. Le sunt veșnic recunoscătoare.

Mi-a arătat câte de frumoasă este lumea când nu-ți mai stai în cale atât de mult. Mi-a arătat că pe lângă triggere poți trăi și glimmers. Mi-a arătat că micile plăceri contează. Mi-a arătat că bucuria e posibilă.

Desigur, nu vreau să ți imaginezi că totul e roz. Aceste tipare încă mai sunt prezente în mine, sunt părți din mine create acum mulți ani. Daca e ceva ce m-a învățat burnoutul este că am învățat să le dau volumul mai jos.

Burnoutul m-a învățat să am grijă de mine,  cum să navighez în perioadele de stres și să fiu atentă să nu rămân prea mult acolo. M-a învățat să spun stop. M-a învățat să iau pauze. Și acum mai mă epuizez unoeri, dar nu mai stau până să ajung în burnout.

 La fel ca tine, lucrez minimum 8h, am multe zile când lucrez chiar 12 h, însă dacă am învățat un lucru este acela că echilibrul ni-l construim în fiecare zi. Am învățat să iau pauze, Am învățat că viața nu e un sprint, este un maraton. Nu suntem perfecți, însă fiecare zi e o oportunitate nouă să ne bucurăm de viață așa cum e ea, cu bune și cu rele.

Burnoutul m-a învățat să fiu mai blandă cu mine și să încetinesc ritmul. Nu aș vrea să crezi că tiparele descrise mai sus s-au șters cu buretele. Nicidecum. Oameni suntem. De fapt, a crescut capacitatea mea de a le observa și modul cum mă uit la ele.

Dacă și tu ești în burnout sau ești epuizată, ai grijă de nevoile tale. Epuizarea are un cost și acesta se traduce în: relațiile tale, sănătatea ta, timpul tău, banii tăi. Nu-ți permiți să pierzi atât de multe.

Fii tu prioritatea ta.

Dacă simți că ai nevoie de un sprijin în acest moment, programează-te la un apel gratuit de cunoaștere și hai să vedem cum te pot ajuta mai bine.

Link: https://calendly.com/contact-holteidaniela/connection-call.

Nu ești singură!