Te salut, suflet drag!
Astăzi abordăm un subiect tare interesant. Vorbim despre amânare. Eu personal nu cunosc om care să nu fi suferit de amânare în viața asta. Tu?
Ba chiar amânare cronică îndrăznesc să o numesc!
Cei mai mulți oameni cred ca amânarea este o problemă de time management.
Despre ce este de fapt amânarea?
Să începem cu începutul!
Probabil nu știi despre mine că am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi străine. O facultate grea și solicitantă. Uneori cu 8 ore de cursuri pe zi și zeci de cărți de citit per semestru.
Multe nopți nedormite.
În paralel, participam sâmbăta la Modulul Psihopedagogic. Teme peste teme. Examenre peste examene.
Amânam să învăț făcând curățenie și ordine în casă.
Ordine în interior, ordine în exterior? Așa să fie oare?
Nu învățatul îl amânam. Amânam disconfortul.
Amânam durerea!
Durerea de a nu mă considera incapabilă să învăț 2 limbi străine de la 0.
Disconfortul de a mă expune la ceva nou și greu.
Când amâni un task nu te uita doar la taskul în sine, observă cu ce asociezi taskul.
Hai că transformăm acest articol într-un workshop!
Amânăm durerea nu plăcerea.
Mintea noastră preferă plăcerea de moment în detrimental beneficiului pe termen lung. Dacă nu vede un beneficiu acum, dă skip.
Se concentrează pe alte activități care oferă o placere instantă, un rezultat instant.
Caută constant dopamina.
În primul meu an de corporație, managera mea m-a trimis la un training numit Eat the ugly frog first.
Pe scurt, să începi cu lucrul cel mai neplăcut sau cel mai complicat pentru a fi productiv. Realizând acel task creierul va secreta dopamină si te vei simți mai motivat să le faci pe următoarele.
De fapt, nu mai cari acea piatră de moară după tine întreaga zi, Faci spațiu mental pentru celelalte sarcini.
Am încercat și chiar funcționează. La nivel rațional.
Știm teoria, dar ce facem cu practica?
Procrastinarea este comportamentul repetat de a amâna sarcini zilnic.
Distingem 2 tipuri de procrastinare:
- Amânăm lucrurile care care intinsec nu ne plac (exemple: treburi administrative, plictisitoare)
- Amânăm situații asociate cu emoții și stări dificile: rușine, vinovăție, critică, teama de performanță.
Pentru punctul 1 funcționează de minune Eat the ugly frog.
Pentru punctul 2, procrastinarea este un mecanism de apărare.
Procastinarea ne protejează de disconfort sau o eventuală durere.
Nu este despre time management! Nu este despre sarcina în sine! Nu este despre prioritizare.
Este despre capacitatea noastră de a ne regla emoțional când simțim emoții dificile.
Amânarea și frica de eșec.
Prin procrastinare evităm un posibil eșec, deci amânăm durerea.
Cum mă voi simți eu dacă nu-mi iese? Cine sunt eu dacă nu mi iese?
Am observat foarte des că asociem rezultatul cu valoarea noastră ca om.
Cine sunt eu dacă îmi reușeste sarcina?
Cine sunt eu dacă nu-mi reușește sarcina?
EU=EȘEC
EU=REZULTAT
Rezultatul nefavorabil îl percepem ca pe un atac la identitate.
O premiză NLP spune așa: Eșecul este feedback. Mi-a arătat cum nu se face.
O mentalitate fixă brodează o poveste despre noi: Nu mi-a ieșit, ce rost are să mai încerc…? Nu mă pricep.
Rezultatul? Stima mea de sine scade.
Privesc expansiv adresandu-mi aceste intrebari? Ce pot învăța de aici? Ce a mers? Ce nu a mers? Ce voi face diferit data viitoare?
Teama de succes
Sună ciudat, nu?
Ai zice: cine se teme de succes?
Nu de succes ne temem. Ne temem de consecințele succesului.
Consecințe precum: perceptia că pierdem ceva, ca voi fi vizibil, voi fi în centrul atenției, atrag invidia,
Care este relația ta cu disconfortul?
Creierul by default caută familiarul. Când avem de făcut un task care ne scoate din zona de confort, tindem să fugim de el sau să-l amânăm.
Nivelul de stres crește când avem sarcini complexe cu un nivel de dificultate ridicat.
Procrastinarea nu este o amânare voită-este un mecanism de adaptare când simțim emoții dificile.
Practic, nu putem gestiona mai bine sau diferit stările și emoțiile referitoare la acea sarcină.
Este un conflict între 2 părți:
Partea rațională cea care gestionează taskurile-voința.
Partea emoțională vrea relaxare și aleargă după rezultate rapide.
O ia pe căile deja știute: curățenie, suni pe cineva, te uiți la un film, ieși în oraș, shopping.
Lucruri care nu au legatură cu sarcina în sine.
În final este o eliberare de stresul taskului. Eliberare de moment.
Stresul rămâne acolo, gândul că ai de făcut ce amâni rulează în spate. Adaugă stres și presiune pe umerii noastri.
Care este toleranța ta la disconfort? Observă când fugi de emoțiile dificil de simtit.
Teama de performanță și perfecționismul
Perfectionistul se regăsește în 2 scenarii:
- Începe și nu mai duce la capăt pentru că nu este perfect.
- Nu începe pentru că nu are rost dacă nu iese perfect.
Gândire în alb și negru! Ori perfect ori deloc
Perfecționismul nu este auto-îmbunatățire pentru că nu este centrat pe noi înșine, ci pe ceilalți: Oare ce vor crede ceilalți? Trebuie să performez, să fiu pe placul celorlalți, să nu greșesc că să fiu acceptat.
Perfecționismul este o nevoie de aprobare și acceptare de ceilalți.
Nimic nu îl înspăimântă mai tare pe un perfecționist că asumarea de riscuri, căci în joc este chiar prețuirea de sine. Brene Brown
Aprinzi focuri!
Amânând constant creezi situații de criză. Ai focuri de stins. Taskurile vin către tine că o avalanșă.
Pocrastinarea duce la copleșire din cauza bulgărelui tot mai mare de sarcini.
Starea de copleșire nu face decât să perpetueze spirala procrastinării. Devine din ce în ce mai dificil să începi sarcinile, ca un munte greu de urcat.
Tip: Când o sarcină te copleșește sparge-o în sarcini mai mici. Expune-te gradual la disconfort
Corpul și mintea sunt în aceleași sistem. Se influențează reciproc.
Amâni pentru că nu te simți în siguranță.
Sarcina este percepută ca un pericol.
O reacție automată a corpului în caz de stres este Flight-reacționezi prin frică. Acest mecanism te face să eviți și sa te refugiezi în altceva.
Amânarea scade stima de sine, imaginea pe care o ai despre tine!
Ne simțim vinovați și dezamăgiți.
Nu-mi place/e greu=amân=mă simt vinovat=mă simt dezamăgit de mine=amân iar= scade stima de sine=scade motivația=șansele să amân iar cresc.
O buclă în care rămânem blocați.
Cum ieși de acolo:
Conștientizare: când se activează? in ce contexte?
Explorare-ce emoții simti? unde simti, ce mesaj vrea să-ti transmită această emoție?
Growth mindset– Ce pot face de acum inainte? Ce pot face diferit?
Focus pe proces, nu pe ce rezultat.
Care este cel mai mic lucru pe care îl poți face? Care să nu te copleșească- să ieși din spirala amânării.
Acțiunea reduce stresul.
Te îmbrățișez cu drag și aștept comentariile tale.
Dacă simți că ai nevoie de suportul meu, te poți programa pe link-ul de mai jos la o întâlnire gratuită de cunoaștere să vedem dacă rezonăm.
https://calendly.com/contact-holteidaniela/connection-call
Resurse:
Antrenează-ți creierul de Joe Dispenza
Curajul de a fi vulnerabil de Brene Brown
Poftele minții de Judson Brewer
