Perfecționismul este un scut!
Cum e să trăiești pentru alții?
Aveam 21 de azi, eram la primul meu interviu serios. Înainte mai făcusem promoții în supermarket, dar o consideram o activitate de timp liber.
La 21 de ani, timidă cum eram la primul interviu într-o companie mare, intervievatorul îmi adresează întrebarea clasica: Care sunt 3 calități ale dumneavoastră? Venisem deja cu tema făcută, auzisem deja că este o întrebare standard de interviu.
Perfecționismul era cap de listă, urmat apoi de multitasking și tare mandră mai eram. O consideram o mare calitate și o asociam cu atenția la detalii. Eram sigură că fiind perfecționistă aveam un mare atuu. Pentru mine însemna că eram o persoana care evoluează, care se îmbunătățește constant.
Despre mitul multitaskingului voi vorbi într-o postare viitoare, acum focusul este pe perfecționism.
Eu însămi fiind o perfecționistă în curs de vindecare, nu mă miră deloc că 1 din 3 clienți din coaching vin să discute tocmai despre această parte perfecționistă din ei. Da, vezi bine! Perfecționismul este o parte din noi, nu noi suntem perfecționiști. Tot o parte din noi este și criticul interior.
Aceasta parte a fost creată cândva demult, cel mai probabil în copilăria noastră, iar ea are rolul tocmai de a ne proteja. Poate te întrebi de ce anume să ne protejeze? Eh bine, de durere. Durerea de a nu fi acceptați așa cum suntem, durerea de a nu fi văzuți în toată imperfecțiunea noastră. La un moment dat în viață noastră am fost certați sau chiar pedepsiți pentru că nu am făcut totul după standardele adulților din viața noastră. Ne-am simțit rușinați pentru că nu facem totul perfect, iar atunci a luat naștere aceasta parte în noi. În mod inconștient, perfecționismul este o garanție că vom fi iubiți și acceptați.
Perfecționismul nu este auto-îmbunatățire pentru că nu este centrat pe noi înșine, ci pe ceilalți: oare ce vor crede ceilalți? Trebuie să performez, să fiu pe placul celorlalți, să nu greșesc ca să fiu acceptat/a. Perfecționismul este o nevoie de aprobare si acceptare.
Când te concentrezi pe tine, întrebarea este: Ce pot face eu mai bine pentru a face progres?
Perfecționismul blochează succesul! Brene Brown.
De curând mi-a spus o clienta că din cauza că este perfecționistă nu duce un proiect până la capăt. Deși afirmația ei poate părea șocantă, nu mă mira deloc.
Perfecționismul aduce după sine multa anxietate și chiar depresie. Deseori ne paralizează, intram într-o stare de amorțeală care ne împiedică să luam acțiune. Chiar preferăm să stam pe loc decât să facem față eșecului sau să-i dezamăgim pe ceilalți.
Perfecționismul ne oprește din evoluție.
Nimic nu îl înspăimântă mai tare pe un perfecționist ca asumarea de riscuri, căci în joc este chiar prețuirea de sine. Brene Brown
A fi perfecționist aduce după sine multă rușine și vinovăție: Nu sunt suficient de bun!
Ca să depășim perfecționismul trebuie să cultivam compasiunea fata de noi. Să avem curaj să ne arătam vulnerabili și imperfecți cum suntem. Perfecționismul pune o presiune fantastică pe noi pentru că pur și simplu este un obiectiv de neatins. Avem nevoie să învățam să ne arătam așa cum suntem, imperfecți.
E nevoie să învățam să acceptam când greșim, să învățam să nu ne mai biciuim pentru fiecare greșeală. Pentru asta trebuie să ne gestionam eficient emoțiile.
Fii blând cu tine. Faci tot ce poți în fiecare moment. Este suficient!
Rămâi cu bine, suflet drag!
Pe data viitoare!
